Dezvoltarea copiilor cu vârsta între 0-3 ani

  Primul an din viața copilului

În prima lună bebelușul răspunde la stimuli vizuali, auditivi și tactili. Poate roti capul așezat pe spate, fără a-l susține. Își mișcă membrele, strânge pumnul și dezvoltă reflexe esențiale pentru perioadele următoare.

Luna a doua este perioada în care apar răspunsurile constiente cum ar fi zâmbetul sau apucarea cu mâna a unor obiecte. Își menține capul pentru perioade scurte de timp, între 2 si 5 secunde așezat pe spate ori pe burtică.

În cea de-a treia lună copilul începe să capete forță în membre, conștientizează și înregistrează deprinderea unor noi abilități. Capul este susținut pentru perioade mai lungi de zece secunde și  începe coordonarea mână-ochi.

La vârsta de patru luni începe să își folosească musculatura pentru mișcări mai complexe cum ar fi rostogolirea de pe burtică pe spate sau invers. Își menține capul și chiar poate urmarii persoanele/obiecte prin rotiri complete de la stanga la dreapta și invers. Forța musculară crește și poate trage către el cu forța orice îl atrage și poate duce către gura coordonându-și mănuțele.

La cinci luni cel mic începe să stea în poziția șezut, cu sprijin din partea unui adult. Se prinde de degetele celui ce îl ajută pentru a se ridica și participa activ la această mișcare. Începe să tragă aproape tot ce prinde către guriță.

Șase luni, perioada în care bebelușul stă singur în șezut aproximativ un minut, este agitat și se miscă în continuu, se rostogolește și are forța să se tragă cu mănuțele de obiectele fixe ce îl înconjoară.

Până la șapte luni micuțul este dependent adulți pentru a se deplasa. De acum începe singur să se deplaseze în patrupedie (de-a bușilea) și este tot mai doritor să se ridice în mersul biped. Nu trebuie forțat, el trebuie să înceapa singur încetul cu încetul.

La opt luni nu mai există probleme la statul în șezut, însă nu se poate ridica singur, ori se va ridica cu greu. Este tot mai dornic să se ridice în poziția bipedă dar trebuie asistat pentru a evita posibilele dezechilibrări. Tot acum începe să arunce obiectele pe care le ținea pentru el și dezvoltă această capacitate pe zi ce trece.

În luna a noua devine independent în ceea ce ține de ridicarea în așezat. El poate sta singur o perioadă lungă, rostogolit, prins și aruncat obiecte, ba chiar se poate ridică în picioare ținându-se de mobilier, însă fără a avea prea mult echilibru.

Luna a zecea este luna în care începe să descopere principii, deschide uși și face primii pași susținut. Mersul de-a bușilea este încă prioritar.

Când ajunge la unsprezece luni, copilul reușește să stea singur în picioare, dar nu poate merge încă, deoarece mușchii nu sunt atât de dezvoltați pentru a-și menține echilibrul în timpul mersului. Spre sfârșitul lunii, copilul poate face primii săi pași de unul singur.

În ultima lună, cea de-a douăsprezecea începe să meargă singur, pe vârfuri, cu poziția tălpii orientată către interior, fapt ce nu-i conferă prea mult echilibru. Se spirjină de mobilierul din casă pentru a avea parte de plimbări cât mai lungi.

Dezvoltarea copiilor între 1 și 3 ani

Între unu și doi ani, copiii încep să își dezvolte echilibrul, pot merge pe distanțe mai lungi fără sprijin. Între 12 și 18 luni, încep să crească viteza de mers și încep să descopere alergatul și săriturile pe loc. În timp ce se apropie de vârsta de doi ani, încep să nu mai aibă probleme cu obstacolele din jur, încep să se cațere și forța membrelor crește de la lună la lună.

Între doi și trei ani, progresele micuțului se mai stabilizează. Printre noile progrese se număra săritura înainte și înapoi, săritura pe un singur picior ori cățăratul peste obstacole mai înalte. Acum începe să dezvolte abilitățile de îndemânare și creativitate. Începe să imite acțiunile adulților și este din ce în ce mai atras de plimbările în parc.